Pe zidul nostru comun, fiecare umbra are alta forma, alta nuanta si alt unghi de cadere.
Deseori umbrele se mananca una pe alta…Cu colti, cu dinti, ingeri si demoni. Apoi cad si fac dragoste una cu alta, cu noi.
Pe umeri imi stai desenat, tu. Nu desenat, doar schitat. Pe umeri iti stau cuvant, eu. Cuvant gol si surd ca in minutele alea cand iti tac si te-ntreb in ureche.
Umbra ta nu ma intreaba niciodata. Umbra ta doar face si asteapta intrebari. Intrebarile vin doar cand eu nu am umbra. Si ma omori atunci. Si avem doi sori, dispusi prea simetric, si nu ne mai ramane comuna decat podeaua.
Tu nu intelegi ca lucrurile nu se intampla, lucrurile se traiesc si se fac sa se intample. Eu, nu inteleg ca nu intelegi.
Ma enerveaza ca atunci cand scriu nu imi poti ghici tonul. Nu ai ajuns pana intr-acolo.
Niciodata nu ti-am auzit respiratia. Niciodata. Nici macar o singura data. Si nu pricep. N-am sa pricept ce tot ascunzi de mine in gaura aia din piept.
6 comentarii:
chestia cu umbrele poate avea multe interpretari
si daca e s'o iei cuvant cu cuvant...hmm...cred ca'i numeri pe degete pe cei care "vorbesc"despre umbre...si pt asta trebuie mai intai sa'i gasesti...par atat de nesemnificative...dar nu'si da nimeni seama cat ii "semnifica"pe cei ce vbesc despre ele...(asta daca interpretezi textul dintr'un unghi mai realist)
bat campii
io bat campii..sa nu s int alceva
satanic child? grow up
:))
Trimiteți un comentariu