Bai, e asa de minunat sa traiesti! Adica nu spun asta asa doar pentru ca am eu chef sa spun asta si ma simt bine. E asa de bine ca poti sa faci lucruri si ca le faci si ca poate sa te doara si ca esti capabil sa vorbesti si sa alergi si ca ai sansa sa intrii in inchisoare. Unii nu au nici macar sansa asta, pentru ca probabil nu au picioare si nu pot sa faca faradelegi din scaunul cu rotile. Si e minunat ca poti sa bei si sa citesti si sa compostezi bilete si sa mananci din oala si tot restul de rigoare.
Eu ma bucur ca mi-e frica. Toata frica aia in care-ti smulgi parul si te doare capul de plans, pe mine ma bucura pentru ca asta inseamna ca sunt un om in actiunea, deci un om grabit catre Ceva. Probabil daca as fi avut boala oaselor de sticla nu mi-ar fi frica de nimic. As fi stat intr-un spital unde totul e sigur si probabil as fi avut tot ce imi doresc acolo, in spital. Mi-ar fi fost frica numai de moarte, dar tuturor ne e frica de moarte, deci nu se prea pune la socoteala.
Asa ca ma bucur ca am multe frici. Multe de tot.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu