Din seria "la ce ma gandesc inainte de culcare"

Lumea e plina de pipite fara
Pudoare care
Fredoneaza dragostea
Din floare-n floare.

Multumiti-mi

Multumiti-mi cand va enervez si va provoc.
Multumiti-mi cand va corectez si va ignor.
Multumiti-mi cand tac si povetsesc. E mai bine decat sa va povestesc.

Multumiti-mi cand va critic pentru ca s-ar putea sa nu mai aiba nimeni curajul sa faca asta. Astazi, a critica ceva sau pe cineva a trecut de la simplul stadiu de parere egoista la un pacat capital. Iti trebuie mult curaj sa faci o critica dar si mai multa sa suporti ce urmeaza. Multi nu stiu cand, cum, de ce, ce si mai ales pe cine sa critice. Altii nu isi formeaza nici macar sistemul propriu de referinta dupa care critica. Ei au sisteme de valoari generale, universal valabile si nu ii intereseaza. Critica lor se transforma intr-un sondaj al carui grafic e reprezentat de o linie dreapta. Critica acestora nu e criticata sau contestata de nimeni. Gloata accepta. "Vreti pamant?" "-Vrem pamant!".

Restul, critica frumos si aspru. Foarte aspru, fie ca "suporta" cu lacrimi repercursiunile. Cei ce vad omul ca o arta, il critica ca atare.



Multumiti-mi cand va patez orgiliile. Macar nu o sa mai muriti cu ele pe piept drept cruce.

Inainte, mars!

In fiecare dintre noi
Exista
o Renastere,
o Revolutie Industriala,
Si cel mai important, doua
Razboaie Mondiale.
Dictatorii suntem noi.
Conducem si abdicam,
Inventam si contestam
Ne trimitem in exil.

Sa stii sa iti alegi pe rand
Victoriile si deziluziile
Ca ultimele doua
Razboaie
Sa nu te prinda in floare
Si sa fi prins in Razboiul Mintilor,
Ca in final sa nu poti decat
Sa iti povestesti propriul
Comunism.

A! ..nul

Nu exista altfel de insemnari pe anul asta. As putea sa imi scriu insemnarile de anul trecut dar alea s-au topit, pierdut, dezbracat una pe alta.

Anul asta nu e nimic mai bun decat anul trecut. Anul asta se numara orele si clipele de la un drog la altul. Anul asta voi ne loviti mai rau…anul asta nu-mi mai gasesc pietrele.

Folositi cuvinte spre a (va) descrie orgoliile, schimbati paginile cu doua sau trei cuvinte, depinde cat de lunga e ziua. Va hraniti cu durerile de stomac ale altora, nu aveti dar vorbiti despre remuscari. Oboseala ma face sa va vad pe toti grotesc, sa nu va arat nici ceea ce ar trebui sa stiti deja. Va vad ca umbre si poate asta sunteti, oricum nu mai conteaza. Anul asta ca si ceailalti 10 speram toti sa fie mai bine. Acum inteleg de ce plang cand toti incep sa numere. Anul asta nu a mai fost asa. Acum nu am mai sperat. Toti furam si invatam sa (ne) furam si nimeni nu reclama nimic. Nimeni nu contesta. O mare de oameni fara guri sa strige, fara maini sa lupte. Oameni fara.

Anul asta am perdele, dar nu si ferestre, sucul de portocale mi-a doborat dependenta pentru ceaiul de papadie, am inlocuitor de sare si nu am voie zahar. Mai multa modestie si mai multi nervi, dar mai tari. Am Totul pe bucatele, dar nimic al meu si intreg. Anul asta am totul mai aproape dar imi e mai frica sa le iau.Anul asta imbatranesc si ma imbatraniti. Anul asta va am pe voi, multumesc.

Cei care nu pot vorbi despre ei insasi usor, vorbesc mai intai despre altii.