Andreea

Andreea se duce acasa cu aceeasi grimasa inexpresiva de fiecare seara, dupa scoala.

Un tigan I se adreseaza:

“-Ooo, nu ti-e frig?”

Andreea nu a raspuns.

“-Domnisoara, nu ti-e frig?”

Andreea tace si crede ca el nu e acolo.

“-Aolo, ai vata-n urechi?”

Andreea nu are vata in urechi. Andreea e surda. Surda ca o piatra sau ca un caine maltrat de un copil neghiob.

Andreea nu stie cand se iau tiganii de ea. Andreea nu a stiut niciodata cand e injurata. Andreea nu asculta muzica.

Andreea nu simte adrenalina din timpul unui concert, pentru ca Andreea nu merge la concerte. Andreea nu isi pune niciodata probleme existentiale pentru ca ea NU AUDE tot ce auzim noi.

Andreea nu stie cand se suna de pauza la scoala. Andreea nu stie cum se aude o bila pe un parchet nou. Andreei nu-i e frica noaptea cand scartaie dulapul. Andreea nu iubeste cuvintele. Andreea nu se imbata de la muzica. Andreea nu iesea afara cand auzea copiii numarand “ 10…20..30…40,50,60…70…80,90, SUTA! Cine nu e gata, il iau cu lopata!”

Andreea nu e trista cand taica-su o bate pe maica-sa in cealalta camera. Andreea trebuie sa isi tina telefonul pe vibratii in buzunarul pantalonilui, deci Andreea nu poarta fuste si nici nu vorbeste la telefon in spatii publice.

Andreea nu isi cunoaste vocea. Andreea vorbeste in gand?

Andreea e o fata buna. E mereu vesela mai putin atunci cand cacaoa cu lapte e prea dulce si supa prea rece. Andreea nu se teme de doctori si de injectii pentru ca ceilalti copii nu zbiara in umatorul salon, peantru ea.

Andreei ii plac doctorii si halatele lor imacultate mai ales ca Andreea nu stie adevarul.

“Ne pare rau..Nu se mai poate face nimic iar ea e prea mica pentru un transplant de maduva.”

Mama ei plange. Plange la fel de tare ca atunci cand tatal Andreei a violat-o pe mama ei si a rezultat Andreea.

Andreea are prea multa incredere in orice om. Andreea nu stie ca barbatul care o va lua azi de la scoala o va viola, ii va taia degetele si urechile iar apoi o va omori. Andreea zambeste frumos.

de luni pana seara

Bai, e asa de minunat sa traiesti! Adica nu spun asta asa doar pentru ca am eu chef sa spun asta si ma simt bine. E asa de bine ca poti sa faci lucruri si ca le faci si ca poate sa te doara si ca esti capabil sa vorbesti si sa alergi si ca ai sansa sa intrii in inchisoare. Unii nu au nici macar sansa asta, pentru ca probabil nu au picioare si nu pot sa faca faradelegi din scaunul cu rotile. Si e minunat ca poti sa bei si sa citesti si sa compostezi bilete si sa mananci din oala si tot restul de rigoare.
Eu ma bucur ca mi-e frica. Toata frica aia in care-ti smulgi parul si te doare capul de plans, pe mine ma bucura pentru ca asta inseamna ca sunt un om in actiunea, deci un om grabit catre Ceva. Probabil daca as fi avut boala oaselor de sticla nu mi-ar fi frica de nimic. As fi stat intr-un spital unde totul e sigur si probabil as fi avut tot ce imi doresc acolo, in spital. Mi-ar fi fost frica numai de moarte, dar tuturor ne e frica de moarte, deci nu se prea pune la socoteala.
Asa ca ma bucur ca am multe frici. Multe de tot.

Zi, Proasta ploioasa!!

Zi proasta ploioasa
Beau si scrumez in acelasi pahar la bar, mi-a luat iar foc mana stanga si nu ma simt deranjat de asta, in scurt timp focul se extinde la fiecare om din local, si partea proasta e ca acum chiar am mirosu sensibil si chiar nu miroase a friptura, poate a ceva de dinainte de craciun, si imi iau o carpa imbibata in vodka sa respir in ea poate uit de chestia asta, dar in scurt timp imi ia foc carpa si fata, paru se usuca si arde in acelasi timp, un om trece prin spatele meu si ma impinge din greseala, apoi ma uit la el urat si zice ca isi cere scuze, fata ii era in flacari asa ca nu am vazut daca ar fi vrut sa ne batem sau nu, mi s-a terminat tigara mai repede de acum, avand in vedere temperatura care era la bar, lucruri teribile se intamplau in juru meu nu puteai sa le ignori atunci cand alti oameni cu gecile topite sau in flacari te imping sau te calca pe picioare, si flacarile au distrus si ultimu televizor la care ma uitam, eh si ce daca oricum nu se auzea mare lucru, asa ca m-am dus la baie sa ma pis, cand am intrat in wc erau barne cazute peste vasu de toaleta si harita era arsa prima, noroc ca nu voiam sa ma cac ca altfel nu as fi avut cu ce sa ma sterg, in ciuda faptului ca am putut sa ma pis chiar daca aveam pula arsa de mult, m-am spalat din obisnuinta pe maini chiar daca nu aveam ce sa scutur, mainile mi s-au stins si acum imi ieseau aburi din carnea neagra, puteam sa vad grasimea topita cum se scurge din piele, acum chiar ca o incurcasem, nu erau nici prosoape de hartie, nu arse doar folosite, asa ca a trebuit sa ma cert cu barmanu ca fac pe jos mizerie cu grasime, si mi-am bagat mainile in buzunar in speranta ca se poate face ceva, nu ami avea nimic de baut decat bere din sticlele sparte, fumul incepea sa se adune, si cineva a avut ideea sa deschidem usa si niste ferestre, Aer curat, in sfarsit!! probabil ca o sa ma asez la o masa, e o tipa draguta intinsa pe scrumiere si pe pahare, m-am dus langa ea si s-a rupt banca cu mine cand m-am asezat, si oasele ei s-au terfelit in masa care era alimentata de la atata vodka si whiskey si toate spirtoasele, ma gandeam ce zi nepotrivita pentru un incendiu, tigarile erau si ele terminate, iar cureaua incepea sa se rupa, catarama era incinsa si simteam peste tot efectele negative ale incendiululi, m-am hotarat sa plec, dar un tip beat parca si fara fata m-a luat de umar si mi-a zis, Stai coaie unde te duci! plecat am fost si m-am urcat intr-un taxi, incotro? zise soferu, dar masina a explodat in timp ce i-am zis destinatia, ah focu si benzina sunt prea de tot.

We are alone, we have to go..thank you, thank you

Pe zidul nostru comun, fiecare umbra are alta forma, alta nuanta si alt unghi de cadere.

Deseori umbrele se mananca una pe alta…Cu colti, cu dinti, ingeri si demoni. Apoi cad si fac dragoste una cu alta, cu noi.

Pe umeri imi stai desenat, tu. Nu desenat, doar schitat. Pe umeri iti stau cuvant, eu. Cuvant gol si surd ca in minutele alea cand iti tac si te-ntreb in ureche.

Umbra ta nu ma intreaba niciodata. Umbra ta doar face si asteapta intrebari. Intrebarile vin doar cand eu nu am umbra. Si ma omori atunci. Si avem doi sori, dispusi prea simetric, si nu ne mai ramane comuna decat podeaua.

Tu nu intelegi ca lucrurile nu se intampla, lucrurile se traiesc si se fac sa se intample. Eu, nu inteleg ca nu intelegi.

Ma enerveaza ca atunci cand scriu nu imi poti ghici tonul. Nu ai ajuns pana intr-acolo.

Niciodata nu ti-am auzit respiratia. Niciodata. Nici macar o singura data. Si nu pricep. N-am sa pricept ce tot ascunzi de mine in gaura aia din piept.

Asta zi

Azi nu e o zi buna pentru ploaie. Azi ploua. Azi e o zi nefasta pentru istorie.
Azi nu e o zi in care sa termin carti, sa continui altele, sa frunzaresc. Azi mananc mancarea altora. Azi nu am timp sa ma gandesc la tine.
Azi e departe. Azi e foarte departe. Azi e foarte departe de mine, de tine, de noi, de voi, de nevoi. Azi e joi negru si fara sunet ca si joia omului fara nume.
Azi nu e o zi buna pentru rimel, zic ei. Azi nu. Nu e o zi buna pentru inlocuitoarele de cafea si nici pentru paine prajita. Nu e o zi buna pentru umbrele, dar azi ploua.
Azi nu e o zi buna pentru chibrite. Niciodata nu e.


Azi nu e ziua minunata in care radiezi. Azi nu iei note bune. Azi nu spui glume si razi ca prostul. Azi nu e joia minunata pe care o asteptam cu totii. Azi nu sarbatorim si nici nu plangem mortii. Azi nu va doare nimic si nimeni nu are emotii.

Azi nu mai exista.

Astazi ne bem cafeaua toata ziua. Azi e joia in care stam acasa si facem copii in gand.