Uz, abuz, refuz.

Pentru ca de obicei ma consum mai mult decat trebuie, am sa scriu despre doamna mea profesoara de romana si am sa ma limitez la aceasta identitate.
Imi pare nespus de rau ca cei de la conducere sau cei care se ocupa cu aceasta ramura a invatamantului nu realizeaza ca important pentru un profesor nu este nivelul cunostintelor, ci felul de a le transmite. Imi pare foarte rau ca invat intr-un liceu cu un anumit prestigiu , intr-o clasa de filologie si la fiecare ora de "limba romana" simt ca trebuie sa ma dau cu capul de ceva cand aud dezacorduri printre o serie lunga de neologisme care nu isi au rostul, ca eu ca elev sa nu am dreptul la opinie, ca imi sunt mai mult sau mai putin violate ideile, ca mi se fura argumente. Imi pare rau ca un om de 50-60 de ani care ar trebui sa aiba o anumita experienta si maturitate in gandire se foloseste de postul pe care il are pentru a injosi tinerii cu potential(adica noi, generatia pe care o -mai mult sau mai putin- blagosloviti prin ratb-uri si in alte spatii publice). Imi pare rau ca trebuie sa asist la scene de tot rahatul, la umilinte cu zamabetul pe buze si la oameni care nu zic nimic si se complac, fiindca le convin notele.Am mai spus-o, urasc generatia asta.

Doamna profesoara, am o problema cu dumneavoastra cum imi este si mie mult mai clar ca aveti o problema cu mine. Uneori chiar va inteleg dar de multe ori prefer sa nu va ascult. In caz ca nu stiati, nu este etic sa faci uz de putere cu adolescenti, 1 pentru ca din cate stiu e cam impotriva legii si 2 pentru ca daca tot o faci, ai bunul simt sa nu o faci in fata intregii clasei ca e de prost gust si plus ca el, adolescentul e destul de destept sa poate intoarce o clasa intreaga impotriva dumneavoastra, si nu cred ca asta ar fi chiar frumos. In alta dezordine de idei, voiam sa va spun ca in al naibii superb roman nu e chiar asa de important sa incepeti sa scrieti pe tabla toti filosofii enuntati in acele pagini si mai ales sa le numiti si obarsia; mai intai de toate pentru ca oricum o sa facem asta in clasa a 12-a si apoi pentru ca NU acest lucru era important in fragment. Nu stiu de ce am o vaga senzatie ca asa cum ne predati noua romanul ati trecut si prin viata, adica cand cineva va spunea(daca va spunea) "Te iubesc!" dumneavoastra incepeati sa ii vorbiti despre originea acestei declaratii. Sper sa fie doar o supozitie de a mea.


Cea mai mare dilema a mea legata de dumneavoastra este daca aveti vreodata vreo parere despre ceva pe lumea asta , sau sunteti doar un dictionar, o enciclopedie ambulanta. Plus ca daca nu aveti nicio parere, prezentati-ne macar parerea altora cum ar fi citate, scrisori, etcaetera.



Niciodata nu o sa inteleg cum intr-o singura fiinta incape gelozie, orgoliu, atatea cunostinte, ipocrizie, calm si mai ales, cum reuseste sa emane atata scarba.