Multumiti-mi cand va enervez si va provoc.
Multumiti-mi cand va corectez si va ignor.
Multumiti-mi cand tac si povetsesc. E mai bine decat sa va povestesc.
Multumiti-mi cand va critic pentru ca s-ar putea sa nu mai aiba nimeni curajul sa faca asta. Astazi, a critica ceva sau pe cineva a trecut de la simplul stadiu de parere egoista la un pacat capital. Iti trebuie mult curaj sa faci o critica dar si mai multa sa suporti ce urmeaza. Multi nu stiu cand, cum, de ce, ce si mai ales pe cine sa critice. Altii nu isi formeaza nici macar sistemul propriu de referinta dupa care critica. Ei au sisteme de valoari generale, universal valabile si nu ii intereseaza. Critica lor se transforma intr-un sondaj al carui grafic e reprezentat de o linie dreapta. Critica acestora nu e criticata sau contestata de nimeni. Gloata accepta. "Vreti pamant?" "-Vrem pamant!".
Restul, critica frumos si aspru. Foarte aspru, fie ca "suporta" cu lacrimi repercursiunile. Cei ce vad omul ca o arta, il critica ca atare.
Multumiti-mi cand va patez orgiliile. Macar nu o sa mai muriti cu ele pe piept drept cruce.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
scurt si eficient. felicitari! imi place tare mult ce-ai scris si ma regasesc in cuvintele tale
sincer, e un post cam paranoic:). dar e bine. gracias, zuzule.
uf rina rina daca ai stii tu :) hai sa vorbim. acum ma culc ca e tarziu ( ?
pai ori vorbim ori te culci?
stiu.
eu cu tine vorbesc in somn.
si uneori, doar asa :)
"Cei ce vad omul ca o arta, il critica ca atare." ooo....frumos frumos...asta merita aplauze..:>
Trimiteți un comentariu