bule de apa minerala

Examinare

2008-09-16T11:19:00.000-07:00

Am o senzatie ciudata de intoxicare
Pentru ca traiesc la reflexiv.
Parul se coloreaza dupa vreme,
fumez cu picioarele.

Doua maini mari sa vina
Sa faca ceva cu mine- bucata de lut.
O oala, o cana, ceva in care
Sa-si ascunda altii emotiile.
O scrumiera mai bine.

Da, da! Sunt melancolica azi.
Scriu romane in gand si inafara lui.

Scama

2008-09-14T03:40:00.001-07:00

Suntem plini de scame. Suntem niste scamosati. Suntem plini de resturi. Hai sa dam resturile la caini si sa ne vedem mai departe de realitati. Hai sa strangem toate scamele si sa modelam copii din ele iar apoi ii botezam si o sa li se ierte pacatele. Copii facuti din scame. Degeneratie, degenerare.

Suntem plini de scame si ne ocupam numai cu curatatul lor. Toata viata curatam scamele noastre sau ale altora. Slujbasi fara plata in folosul nostru. Traim in fractali si lasam scame in urma. Dormim pe scame si visurile noastre sunt doar scame.

Suntem plini de scame pana cand (ne) nastem si ajutam la scamosarea altor(a.) scame.

E

2008-09-08T16:07:00.000-07:00

Nisip. Umed. Cald. Rece. Tu.
Mana. Frig. San. Vodka. Tu
Cald. Somn. Soare. Pleoape. Tu

Iti fac un portret frumos din doua bete puse-n cruce si se termina desfranarea.

Frenezie.

Somn. Limba. Ureche. Nesomn.

Torn apa si cresti. Esti gata de antiteza. Ea nu.

Piept. Piept. Piept pe piept. Piept langa piept. Le reducem la legea trivialitatii.
E bine. E mai bine. E foarte bine. Invatam gramatica impreuna.

Euforie. Frenezie. Nebunie. Betie. Ea imbracata intr-o ie.

Somn, nesomn. Somn peste somn. Somn in somn. Ma sufoci.
Imi moare creatvitatea arsa in tigari de foi(te).

Strans. Gat. Gat strans. Tare. E bine. Gramatica, domnul meu?

Fum. Fum peste fum amestecat, inhalat, inghitit, respirat. Fum prin vene, fum in sarut.

Vezi ca ai soare intre degetele de la picioare si nisip in zambet. Iti sta bine, nu te sterge. Nu curata nimic. E bine.

O bucata e pusa anapoada

2008-08-14T15:31:00.001-07:00

Undeva in tot puzzle-ul asta o bucata e pusa anapoada si le da peste cap pe toate celelalte. Nu mai merg sinapsele cum trebuie, domnule!

- O sa o incercuim!
- Si daca nu vorbeste?
- Ei, asta nu ar fi o mare problema. O torturam. Pana la urma toti cedeaza cand e vorba de copiii din pantecele lor.
- Da' stiti, nu e tocmai etic... Vreau sa zic ca da, intotdeauna am avut anumite fantezii cu copiii de mimi. Ea are ceva.
- Nu are nimic! Se exprima doar la superlativ, nu e delicata, are o expresie pentru orice. E sleampata in privire! Ne-am hotarat? Il scoatem. Daca nu poate sa vorbeasca cu doua guri, va fi nevoita sa vorbeasca doar cu una in timp ce cealalta ii va zambi scurgandu-i-se pe picioare.

- Ia spune-ne noua... Cum te cheama?
Fata priveste in gol din coltul in care sta legata.
- Mmm..nu stii deci. Atunci poate vrei sa ne vorbesti despre parintii tai?
Nimic.
- Hai, spune-ne tuturor cat de buna era mama ta pana cand a murit calcata de caii din grajd. Sau ce brutar formidabil, ce cozonaci de neuitat facea tatal tau pe vremea cand inca avea maini. Ah!! Uitasem cum s-a-ntamplat. Dupa moartea mamei tale a venit acasa beat mort.... E corect ce spun aici?
Fetei i se umezesc ochii. Nu plange.
- Banuiam eu... A venit acasa beat mort si crezand ca o va aduce inapoi pe mama ta si simtindu-se vinovat ca nu a legat caii, a incercat sa isi spele pacatele in stil mare. Exact ca Iisus.
Eram curios doar...Ii statea bine cu cuiele in maini? Poate inventam o moda noua! Ca generatia mai tanara decat noi, fetito, au belciuge peste tot! Numai ca tre'ie sa fie facute de specialisti si mai ales sa nu fie ruginite ca sa nu moara de tetanos sau fara sange in corp asa ca taica-tu!

In momentul acela vinele de pe frunte i se ingroasa, in ele colcaind sangele bolnav iar presiunea din vase se transpune in pumnul pe care cea mica il primeste. Doar un calificativ in domeniul "comunicare". Apoi adauga:
- Tu nu stii cum e sa iti traiesti toata viata spionand viata mimilor si incercand sa ii faci sa vorbeasca. Sa ii cauti pe cei care au suferit cel mai mult ca sa ii faci sa sufere din nou si sa vorbeasca pentru tine.

De aici incolo fiecare propozitie e alternata cu o lovitura. Un spectacol. Dans. "Maestru e in ring!", ca in zilele lui bune in halat alb si cu mainile legate in fundita la spate.

Cei trei prieteni ai maestrului o pun pe pat si se chinuie sa scoata copilul. Cu mana. Nimeni nu tipa.

- Tu ai idee cum e sa fii sigur ca jumatate din viata ti-ai inventat-o?! Ca poti sa muti cuburi in mintea ta si ca totul, intreaga ta gandire se reduce la asta? Spune-mi, stiai ca noi, schizofrenicii suntem cei mai mari creatori de cuvinte? Acum intelegi? De asta vreau sa vorbesti. Tu stii foarte bine sa exprimi cu toate ca acum plangi si ti se amesteca sarea cu plasma din sange.... Eu vreau sa MA exprimi spunand si mimand in acelasi timp cuvantul "LUCIDITATE". Hai, te rog spune-mi ca poti sa faci asta pentru mine...Poti? Poti!!! Haha, sigur ca poti. Poti, si o sa o faci in locul meu! Hai spune: LU-CI-DI-TA-TE! Dupa ce o sa faci asta, o sa facem niste gem de capsuni impreuna.

Voi de acolo! De ce ati omorat clovnul si pisica din el?

[www.schizofrenia.com]

SEX

2008-07-27T13:09:00.000-07:00

"Stii, moarto, numai tu stii, rupto, idioato, proasto, aroganto, blestemato, stii foarte bine afurisito, vicleano, jigodio, razbunatoareo, imburicato, fir-ai a dracului sa fii de orientala care nu semeni deloc a orientala...ORIENTALO!!!...si tot ce e mai rau poate fi cuprins in apelativele astea cu care te-au cadorisit toti pentru ca ai vrut sa le demonstrezi ca sunt ratati in iubire, ca n-au prins niciodata trenul asta, ca nici macar nu au stiut sa-si cumpere biletul doar dus spre fericire. Ca au facut SEX si-atat. Ca au vrut SEX si-atat. Ca atunci cand au vazut cuvantul SEX au luat-o razna, ca atunci cand au mirosit SEX au uitat de tot, au renegat tot, ca atunci cand in sfarsit au avut parte de SEX, s-au transformat in altceva, ca atunci cand au pus mana pe SEX, degete in SEX, gura pe SEX, cand si-au frecat SEXUL de SEX, ei au fost altii. Mai buni sau mai rai, dar numai atunci cu adevarat ei insisi." [Zully Mustafa - Nopti orientale 2]

2008-07-23T11:21:00.001-07:00

YOU CHOSE NOT TO CHOOSE LIFE.

WE CHOOSE TO CHANGE YOUR CHOICE.

THURSDAY, the 24th JULY, 18:00 ,
in front of the ARCHITECTURE UNIVERSITY.

IT'S YOUR CHOICE.

Signing out,

THE ACTORS.

Life is entertainment. You may choose to repost this.

Contratimp.

2008-07-12T01:50:00.000-07:00

Este timpul in care se regenereaza legaturi, prietenii, preocupari. Renasterea spiritelor dupa ce s-au tarat prin noroi.
E timpul in care am ajuns jos. Am pus trivialitatea la grad de lege. Si nu e bine pentru nimeni.
Am uitat cine suntem si cum am ajuns aici, radem tare si nervos la orice gluma si se aude pe toata strada cand pasim.
Noi ne calcam in picioare. Calcam in picioare tot ce am avut sau am crezut ca aveam. Calcam pana cand cand nu mai ramane nimic. O facem in stil mare, vrem aplauze si urale. Iar la urma radem nervos.
Sa ne ia dracu.

Boringeala. Dar de iulie!

2008-07-10T15:06:00.000-07:00

Ce fac oamenii cand nu se plictisesc? Isi substituie starea de plictiseala cu nimicuri. De genul: “Azi ce fac? Hmm..ma plictisesc in casa deci hai sa ies cu prietenii la un suc/bere/discutie”. In traducere libera “hai sa nu mai zac in casa plangandu-mi de mila, ci sa ma vad cu altii care feel the same [smiorcaieli pe fundal] cu care sa vorbesc rahaturi, care sa imi puna rahaturile lor pe tava”. Mi se intampla des. Sa ajung undeva la invitatia unui prieten mai mult sau mai putin de conjunctura (e modern termenul asta in ziua de azi).Hihi, haha, tralala, bla bla. Sugi pula. Am stat trei ore fumand, uitandu-ma in gol si zambind la resturi de personaje prea bine cunoscute. Mi se pare uimitor cum opt oamenii intre care trebuie sa existe o anumita legatura, pot vorbi despre NIMIC ore in sir. Fara oprire. Doar taraganeala. Priviri toante. Traim NIMIC. Da’ lasa frate, ca e bine asa, se putea mai rau. Da ma, de accord. Da’ de ce mama naibii nu se putea mai bine? Intotdeauna am apreciat asta la tata. Nicioidata nu a spus “Lasa, e bine, se putea mai rau”, mereu a zis “Ai fi putut mai mult”. Bineinteles ca asta ma scotea din minti mai ales pe la 14 ani.

Uneori am senzatia, cand sunt asa in grupuri de oamenii cu care am sau am avut candva legaturi mai stranse care se strica intr-un final, ca toata lumea stie adevaraul dar nimeni nu il admite. E groaznic atunci, ca imi vine asa sa ma ridic de la masa si sa ii urlu fiecaruia in fata propriul ADEVAR. Cu flashurile alea imi verific eu sentimentele pentru oricine. Imi imaginez ce i-as spune si abia atunci sunt sincera. De ce? Nu stiu. Probabil mi se pare de bun simt ca daca ii urlii unui om despre el chestii naspa(sau nu), macar alea sa fie adevarate.

E frumos afara. Aseara a plouat. Soarele mai bate numai in blocul de vis-a-vis, si numai la etajul opt. Mai devreme ma holbam de pe scaunul meu de aici la un nene care parea ca are ceva, era de asteptat ca dupa 10 minute sa apara maica-sa. Asta avea. M-am uitat mai atent si in timp ce maica-sa e pe geam, el e in camera cealalta si da cu shomoiogul sau flescalaul..Intr-un cuvant, mopul. Acum sta de vorba cu mama lui si se holbeaza la mine. Interesant as spune daca as avea siguranta ca barbatii in ziua de azi merg si mai departe, cat se poate de departe, in urma privirii. Deh, macar e cret.

Ba, e de naspa. Tipu pe langa faptul ca sta cu maica-sa, mai are si nevasta (care apropos,da din nou cu mopul in urma lui “ti-am zis eu ca tu habar nu ai sa faci curatenie!”) si un copil mic si dragut. De asemeni cret. Si iata cum toate fanteziile mele se spulbera in mai putin de jumatate de ora. Fanteziile amorului din priviri prin noaptea neagra, de la etajul doi la etajul cinci[hehe], cum emotia ca as putea fi pandita non-stop sau deloc, piere pentru simplul fapt ca are sotie (nu ca asta a impiedicat pe cineva vreodata) ci pentru ca tipa banuiesc ca are destul stil (sau gura mare) incat sail faca sa nu isi mai doreasca “pipite de saptis’pe ani si-un pic”. In orice caz, stilul sau gura mare nu te ajuta cand ai de aface cu barbati mediocrii.

Ma dau pe bomboane, ce pana mea. De lapte. “Dati-le copiilor cu dinti de lapte, bomboane de lapte!”. Intr-o zi o sa auzim reclama asta la teve.

Vai vai vai

2008-07-08T07:58:00.000-07:00

..ce ne mai rupe in cuvinte doamnelor sau domnisoarelor cu fustite, bluzite, pipite cu fite. Cum mai rupem noi tacerea cu "fata, da' tu crezi ca..." si cum filozofam la viata pe hi5, cum ne mai cautam Sinele(cu "S" mare) prin sutiene si nu numai. Cum credem noi ca de la primul futai ne transformam in cadane. Cum jucam atat de prost rolul de femei independente care plang mai mult sau mai putin ascuns dupa..ma abtin. Cum facem glume de clasa a...hmm..6-a. Cum va pierdeti voi feminitatea sau ce o mai fi si aia pe la terase si va puneti intrebari existentiale de genul "De ce toti tipii grasi si frustrati sunt rocari?". Uite de aia, toanto ca sa te uiti tu ca vitica la poarta noua. Vai, de mine, te-am jignit de doua ori intr-o singura propozitie. Si of, cum criticam noi pe oricine NU cunoastem si ne dam mari doamne cu toate ca atunci cand sunteti praf mergeti pe sub mese(doar figura de stil, nu o lua literal).

Si uite frate, sincer mi se rupe de tine si ma duc sa manac o bucata de pizza gandidu-ma ca atunci cand dau peste tipe ca tine, tot ce imi vine in minte este: "bai, ce bine ca sunt eu". Si ca sa ma simt bine, si sa stii ca e vorba despre tine, uitati-o pe lolita lempicka aici

Joaca-l

2008-06-20T15:48:00.001-07:00

Tragem concluzii pripite, transformam orice cuvant in recenzie. Negam si abnegam idei, principii si ajungem sa ne agatam de aceleasi cuvinte, de atatea ori. De cuvinte si gesturi. Mimica. Teatru.

Jucam rolul se schizofrenici in prag de asceza totala, pana cand pleaca toti spectatorii. Si nimeni nu aplauda la sfarsit. Regia nu e niciodata buna. E prea calculata, nu are sa mearga oricum. Actorii sunt saraci si plictisiti de aceleasi roluri. Personaje peste personaje bantuie pe strazi in fiecare zi.
Personaj in autobuz. Personaj la scoala. Personaj la tine in camera. Personaj cand dansezi. Personaj cand mananci sau nu, bei sau fumezi, alergi sau stai. Personaj in poze. Personaj in urme. Umbre.

Deseori jucati prost multi dintre voi. Spuneti replicile sacadat sau repede. Uneori nici nu terminati o fraza ca va grabiti sa incepeti alta. Ce e cel mai grav e ca vorbiti incet si nu va auziti. Mai stati si cu spatele la public, ceva de nepermis. La sfarsit, faceti plecaciuni cu toate ca nu aplauda nimeni.

Va alegeti un rol, va jucati cu empatia. Si nu mai stiti cine vreti sa fiti in piesa.

Macar actorii au emotii inainte de fiecare spectacol.

Eu nu ma complac,

2008-06-07T17:14:00.000-07:00

eu ma complic.

Oamenii iubesc esente, oamenii iubesc substante. Oamenii iubesc.

Nana

2008-05-31T11:58:00.000-07:00

Mona are degete pufoase
Si grase,
Cinci la fiecare mana.
Si cinci la fiecare picior.
Are burtica traditionala
Iar pe piept muguri. Doi.
E goala si blonda...
In lumina soarelui,
Toti credeau ca a luat foc.
Nu are inca ochii Elenei din Troia
Iar pe acestia, nu scrie nimic
Si nu au spuma.

Mona se sperie
Cand scartaie dulapul.
Alearga de la usa si sare in pat
Fiindca se teme de Bau-Bau.
La fiecare pranz viseaza
La cele trei galeti de inghetata
Sau macar un munte de cartofi prajiti.
Se ascunde sub pat si da viata obiectelor
Cu gandul.
Ii placea sa se sperie.
O cauta cu lumanarea.
Ii mai placea sa caute si sa nu gaseasca
Sa rada pana cand adoarme.

Mona avea mere. Coapte in maini.
Avea un ceas care nu mergea.
Mintea: "Doua fara zece!".
Mona o pacalea pe mamaie ca doarme
Pentru ca ii placea sa se uita printre gene
La jaluzele.

Mona inca imi alearga
Prin stomac.
Mona ma chema cand eram Copil.

Conditii

2008-04-20T01:30:00.000-07:00

“Pentru aborigenii din Australia visul e mai important decat lumea tangibila.”

Pentru animale insa, siguranta e pe primul loc. Siguranta si crearea unei specii mai bune, sau cel putin la fel de bune. Scopul lor e ca lantul trofic sa nu se rupa la verigile importante desi nu isi dau seama ca cele mai mici verigi ii dau lantului lungimea; fara ele, ar fi doar o bucati de fier bine finisate, perfecte.

Cand ideea, conceptul personalizat de fercire nu este telul tau, te poti condsidera animal. Cand legile societatii si principiile de supravietuire inseamna mai mult pentru tine decat libertatea de “a fi” in toata puterea cuvantului, te poti considera animal. Cand incerci sa te ghidezi dupa sabloane ca un leu atunci cand cauta zebrele dupa dungi si nu dupa miros, te poti (din nou) considera animal. Cand nu ridici capul din pamant si te multumesti cu ceea ce ai si aclami ca iti e bine, ei bine, atunci esti un animal.

Care este pana la urma diferenta dintre oameni si animale? Sau mai bine zis diferenta dintre conditia de om si conditia de animal?

Sa gandim biologic. In primul rand gandirea, limbajul. Sa gandim psihologic, puterea de analiza, mobilitatea, flexibilitatea, fluiditatea in gandire. Daca gandim matematic avem fluiditatea operationala, organizarea informatiilor pe ramuri, etc.

Dar daca tu ca om folosesti tot ce ai pentru a te potrivi cat mai bine in conditia de animal, ei bine atunci nimic nu te mai poate numi altfel decat animal.

O generatie careia nu i s-a permis sa se revolte si care nici macar nu a simtit nevoia de a se rupe de la jug, nu are cum sa inteleaga ce inseamna asta sau ce presupune. O generatie care nu stie cata adrenalina se produce atunci cand stii ca nu ai voie sa faci ceva iar tu il faci atat de bine, nu simte adrenalina decat in sex. O generatie care nu isi pune problema vreunei actiuni pe care o savarseste, nu se intreaba niciodata “de ce?” , e o generatie de animale.

Iar aici apare paradoxul: cum poate o generatie de animale sa mai lase oamenii sa creasca intru oameni? Adevarul e ca nu poate. Nici macar de ar vrea.

Dar ei sunt mereu acolo langa tine, gata sa te sustina pana in panzele albe, de vrei. Orice vrei. Mai putin sa fii fericit in simpla-ti conditie de om.

Soldatul Ion

2008-04-03T11:57:00.000-07:00

Nici nu se facuse ziua, si Ion s-a trezit cu gandurile zbuciumate. Nu putuse sa doarma decat 2 ore. S-a ridicat din pat direct in papuci. Oasele ii scartiau, si si-a mutat corpu inspre bucatarie. Tusea si bolborosea singur ceva.
Ion are 84 de ani si inca se mai tine bine. S-a nascut in vremuri noi, a avut o copilarie fericita, in liceu era foarte cunoscut de ceilalti.
Apoi a urmat razboiul. S-a inrolat din dragoste pentru patrie, sau cel putin asa credea atunci. Ii batea inima foarte tare cand recita imnu tarii.
A ajuns pe front destul de repede. Ii statea bine in armata si cu uniforma s-a adaptat repede, era perfecta pt el. In prima pe luna cand a ajuns pe front nu a avut parte de actiune asa cum se astepta, doar pleca in iscoada, sau la vanat animale ca sa manance.
Si batranul Ion si-a turnat in cana niste cafea veche, a sorbit cat a simtit nevoia apoi si-a retras mana si se uita in cana cum cafeaua se misca si face mici valurete. Vede in ea lacul la care a ajuns cu camarazii lui in timp ce se indreptau spre alta garnizoana.
In timp ce se odihneau, au fost atacati prin surprindere pe dealul care era in spatele lor. Multi au fost omorati, dezbracati,lasati fara echipament pe ei, altul a fost impuscat in cap cand era in lac, cu sapunu in par si pe ochi.
Ion a vazut toate astea in cateva secunde, dar i s-au parut cele mai lungi momente din viata lui. Cand s-a dezmeticit, era deja pus la adapost tragand spre focurile de pe deal prin desisul de copaci. Nu stia daca a omorat pe cineva, dar simtea ca face asta. A bagat capu la cutie caci toate rafalele veneau spre el. Langa, erau camarazi de ai lui morti, impuscati in genunchi sau piept, unii cu o bucata de cap sparta, altii trageau in continuare, erau incordati dar temuti de moarte. A reluat tirul si de atunci nu isi mai aducea aminte ce s-a intamplat.
Urmatoarea amintire era de pe cand lupta incetase, inamicii se pare ca se retrasesera, un sfert din prietenii lui cei mai buni erau morti sau raniti grav, ceilalti ramasi erau amortiti. Nu au simtit gustul victoriei, si nici Ion. Noaptea s-au pus la un foc pe undeva prin baza, nimeni nu zicea nimic, nimeni nu vroia, toti isi sorbeau ceaiul sau muscau dintr-o paine, dar aveau privirile pierdute in foc. Erau ca niste statui care respirau. A doua zi au avut misiune, nu mai era timp de remuscari, si au pornit in distrugerea companiei care a atacat ieri plutonul lui de langa lac. Le-au luat urma si au mers timp de 2 zile dupa ei. Urma a dus la o mica baza improvizata din carpe si lemne, focul ardea si unii soldati de acolo petreceau ceva.
Ion s-a dus la baie, a intrat, si-a facut o scurta baie, s-a ras si s-a plesnit peste fata cu apa de colonia de pe vremea lui. S-a observat putin in oglinda si a zambit neutru. A pus prosopul in cuier si si-a pus halatul. Cand a dat sa iasa a inchis lumina inainte. S-a facut bezna in baie. Nu a deschis usa sa iasa repede. A stat doar putin, cat sa isi aduca mine subit de noaptea atacului.
Era seara cand au descoperit amplasarea inamicilor, asa ca au decis sa astepte. Noaptea tarziu, la 3 si jumatate se suna din fluier si 3 grupuri atacau simultan din parti opuse. Au asteptat si sosise momentul, au asteptat minutul. Se aude un fluier din tufisurile de peste baza. Toti au inceput sa tipe si sa urle alergand. Nu Ion a fost primul, altii din partea cealalta, au sarit toti din corturi ca nebunii, tragand la intamplare. Iar Ion si-a luat o pozitie sa traga bine, caci era un tintas destul de bun. Nu era genul de om cu rafale intregi si gloante consumate degeaba. Vedea cum cad inamicii pe jos. Era de bine, stia ca o sa fie inca o victorie, a tras si el cat stia, dobora soldati dintr-o singura lovitura sau doua, se simtea eficient, si in loc sa isi piarda cunostinta, simtea adrenalina, si tragea din ce in ce mai tare. Incepea la un moment dat sa rada isteric.. I s-au terminat gloantele si s-a bagat la adapost. A putut sa vada in lumina exploziilor sau a trasoarelor cum unii de-ai lui erau raniti sau omorati, altii se luptau corp la corp. I-a bagat cutitu in fata si a cazut in focul lor. Simtea din nou frica, si si-a pierdut cunostinta, dar isi putea da seama cand mor camarazii lui, putea sa vada asta, simtea...
A iesit din baie, a oftat foarte adanc. S-a intors in dormitor, a deschis sifonierul, a luat de pe cuier vechea uniforma, cu decoratiuni si tot, pentru lupta din noaptea aceea de vara, unde a scarjnit din dinti dupa un bustean apoi tragea cu multa ura. Isi punea uniforma completa, caci era duminica si trebuia sa se duca la cimitirul militar, sa se puna pe ganduri. Era vreo 11 cand a ajuns acolo, la cimitir, langa crucile unde erau camarazii si prietenii lui cei mai buni. S-a asezat in iarba, si a inceput sa se joace cu niste fire de iarba. Era destul de delicat pentru un om care statea langa mormitele alor sai. A inceput sa mangaie iarba, apoi si-a infipt mana pana in pamant si a scos o bucata mare si a strans-o. Asta a facut si cand era pe iarba dupa busteanul ala si i se terminase incarcatorul si s-a bagat cu capu in pamant.
Ultimul sentiment l-a terminat. Fusese prea mult pt ziua aceea. Inima nu a mai putut rezista, si a facut infarct. S-a trantit carcit, si il durea pieptu. Nu putea sa respire. Vederea i se incetosa si auzea doar un piuit. A crezut ca aude din nou exploziile si focurile si toate tipetele acelea, dar a simtit ca moare. Si toate zgomotele acelea nu s-au mai auzit. Nu se mai auzea nimic. Nu mai vedea nimic. Era mort. Erau doar pasii prin iarba de langa lacul acela din seara aia. Se auzea doar natura. Era liniste pentru prima oara. A mai mers, si-a lasat arma pe jos cu siguranta ca nu se va intampla nimic. A mai mers. Mai incolo se auzeau vociile si rasetele unor tineri. Erau camarazii lui la marginea apei, unii jucau carti altii strangeau lemne pentru foc, restul erau in apa sau stateau intinsi la soarele care apunea in lac. Nu aveau nici ei armele la ei, dar erau la fel cum i-a vazut ultima oara. Erau baietii lui pe care i-a vazut cum au murit, langa el.
Erau si cei care au scapat cu el, si care l-au insotit pe toata durata razboiului, si care l-au ajutat sa isi repare viata de dupa victoria totala. Erau toti pe care ii stia, erau toti cei cu care a schimbat vreodata o vorba. Era acolo printre ei, si era pierdut. A dat cu toti o strangere de mana sau o imbratisare barbateasca. Nu isi mai aduce aminte detalii despre ei, nici rau nici bine, nici nu vroia. Doar le-a zis pe nume atunci cand i-a salutat de plecare pe fiecare: Andrei, Razvan, Costel, Cristi, Marius, Costin, Alex, Daniel, Vasile, Andrei, Ioan, Catalin, Mihai, Alex, Mircea, Dan si Ion.

Andreea

2008-03-25T03:24:00.000-07:00

Andreea se duce acasa cu aceeasi grimasa inexpresiva de fiecare seara, dupa scoala.

Un tigan I se adreseaza:

“-Ooo, nu ti-e frig?”

Andreea nu a raspuns.

“-Domnisoara, nu ti-e frig?”

Andreea tace si crede ca el nu e acolo.

“-Aolo, ai vata-n urechi?”

Andreea nu are vata in urechi. Andreea e surda. Surda ca o piatra sau ca un caine maltrat de un copil neghiob.

Andreea nu stie cand se iau tiganii de ea. Andreea nu a stiut niciodata cand e injurata. Andreea nu asculta muzica.

Andreea nu simte adrenalina din timpul unui concert, pentru ca Andreea nu merge la concerte. Andreea nu isi pune niciodata probleme existentiale pentru ca ea NU AUDE tot ce auzim noi.

Andreea nu stie cand se suna de pauza la scoala. Andreea nu stie cum se aude o bila pe un parchet nou. Andreei nu-i e frica noaptea cand scartaie dulapul. Andreea nu iubeste cuvintele. Andreea nu se imbata de la muzica. Andreea nu iesea afara cand auzea copiii numarand “ 10…20..30…40,50,60…70…80,90, SUTA! Cine nu e gata, il iau cu lopata!”

Andreea nu e trista cand taica-su o bate pe maica-sa in cealalta camera. Andreea trebuie sa isi tina telefonul pe vibratii in buzunarul pantalonilui, deci Andreea nu poarta fuste si nici nu vorbeste la telefon in spatii publice.

Andreea nu isi cunoaste vocea. Andreea vorbeste in gand?

Andreea e o fata buna. E mereu vesela mai putin atunci cand cacaoa cu lapte e prea dulce si supa prea rece. Andreea nu se teme de doctori si de injectii pentru ca ceilalti copii nu zbiara in umatorul salon, peantru ea.

Andreei ii plac doctorii si halatele lor imacultate mai ales ca Andreea nu stie adevarul.

“Ne pare rau..Nu se mai poate face nimic iar ea e prea mica pentru un transplant de maduva.”

Mama ei plange. Plange la fel de tare ca atunci cand tatal Andreei a violat-o pe mama ei si a rezultat Andreea.

Andreea are prea multa incredere in orice om. Andreea nu stie ca barbatul care o va lua azi de la scoala o va viola, ii va taia degetele si urechile iar apoi o va omori. Andreea zambeste frumos.

de luni pana seara

2008-03-24T02:46:00.000-07:00

Bai, e asa de minunat sa traiesti! Adica nu spun asta asa doar pentru ca am eu chef sa spun asta si ma simt bine. E asa de bine ca poti sa faci lucruri si ca le faci si ca poate sa te doara si ca esti capabil sa vorbesti si sa alergi si ca ai sansa sa intrii in inchisoare. Unii nu au nici macar sansa asta, pentru ca probabil nu au picioare si nu pot sa faca faradelegi din scaunul cu rotile. Si e minunat ca poti sa bei si sa citesti si sa compostezi bilete si sa mananci din oala si tot restul de rigoare.
Eu ma bucur ca mi-e frica. Toata frica aia in care-ti smulgi parul si te doare capul de plans, pe mine ma bucura pentru ca asta inseamna ca sunt un om in actiunea, deci un om grabit catre Ceva. Probabil daca as fi avut boala oaselor de sticla nu mi-ar fi frica de nimic. As fi stat intr-un spital unde totul e sigur si probabil as fi avut tot ce imi doresc acolo, in spital. Mi-ar fi fost frica numai de moarte, dar tuturor ne e frica de moarte, deci nu se prea pune la socoteala.
Asa ca ma bucur ca am multe frici. Multe de tot.

Zi, Proasta ploioasa!!

2008-03-19T13:44:00.001-07:00

Zi proasta ploioasa
Beau si scrumez in acelasi pahar la bar, mi-a luat iar foc mana stanga si nu ma simt deranjat de asta, in scurt timp focul se extinde la fiecare om din local, si partea proasta e ca acum chiar am mirosu sensibil si chiar nu miroase a friptura, poate a ceva de dinainte de craciun, si imi iau o carpa imbibata in vodka sa respir in ea poate uit de chestia asta, dar in scurt timp imi ia foc carpa si fata, paru se usuca si arde in acelasi timp, un om trece prin spatele meu si ma impinge din greseala, apoi ma uit la el urat si zice ca isi cere scuze, fata ii era in flacari asa ca nu am vazut daca ar fi vrut sa ne batem sau nu, mi s-a terminat tigara mai repede de acum, avand in vedere temperatura care era la bar, lucruri teribile se intamplau in juru meu nu puteai sa le ignori atunci cand alti oameni cu gecile topite sau in flacari te imping sau te calca pe picioare, si flacarile au distrus si ultimu televizor la care ma uitam, eh si ce daca oricum nu se auzea mare lucru, asa ca m-am dus la baie sa ma pis, cand am intrat in wc erau barne cazute peste vasu de toaleta si harita era arsa prima, noroc ca nu voiam sa ma cac ca altfel nu as fi avut cu ce sa ma sterg, in ciuda faptului ca am putut sa ma pis chiar daca aveam pula arsa de mult, m-am spalat din obisnuinta pe maini chiar daca nu aveam ce sa scutur, mainile mi s-au stins si acum imi ieseau aburi din carnea neagra, puteam sa vad grasimea topita cum se scurge din piele, acum chiar ca o incurcasem, nu erau nici prosoape de hartie, nu arse doar folosite, asa ca a trebuit sa ma cert cu barmanu ca fac pe jos mizerie cu grasime, si mi-am bagat mainile in buzunar in speranta ca se poate face ceva, nu ami avea nimic de baut decat bere din sticlele sparte, fumul incepea sa se adune, si cineva a avut ideea sa deschidem usa si niste ferestre, Aer curat, in sfarsit!! probabil ca o sa ma asez la o masa, e o tipa draguta intinsa pe scrumiere si pe pahare, m-am dus langa ea si s-a rupt banca cu mine cand m-am asezat, si oasele ei s-au terfelit in masa care era alimentata de la atata vodka si whiskey si toate spirtoasele, ma gandeam ce zi nepotrivita pentru un incendiu, tigarile erau si ele terminate, iar cureaua incepea sa se rupa, catarama era incinsa si simteam peste tot efectele negative ale incendiululi, m-am hotarat sa plec, dar un tip beat parca si fara fata m-a luat de umar si mi-a zis, Stai coaie unde te duci! plecat am fost si m-am urcat intr-un taxi, incotro? zise soferu, dar masina a explodat in timp ce i-am zis destinatia, ah focu si benzina sunt prea de tot.

We are alone, we have to go..thank you, thank you

2008-03-13T13:48:00.000-07:00

Pe zidul nostru comun, fiecare umbra are alta forma, alta nuanta si alt unghi de cadere.

Deseori umbrele se mananca una pe alta…Cu colti, cu dinti, ingeri si demoni. Apoi cad si fac dragoste una cu alta, cu noi.

Pe umeri imi stai desenat, tu. Nu desenat, doar schitat. Pe umeri iti stau cuvant, eu. Cuvant gol si surd ca in minutele alea cand iti tac si te-ntreb in ureche.

Umbra ta nu ma intreaba niciodata. Umbra ta doar face si asteapta intrebari. Intrebarile vin doar cand eu nu am umbra. Si ma omori atunci. Si avem doi sori, dispusi prea simetric, si nu ne mai ramane comuna decat podeaua.

Tu nu intelegi ca lucrurile nu se intampla, lucrurile se traiesc si se fac sa se intample. Eu, nu inteleg ca nu intelegi.

Ma enerveaza ca atunci cand scriu nu imi poti ghici tonul. Nu ai ajuns pana intr-acolo.

Niciodata nu ti-am auzit respiratia. Niciodata. Nici macar o singura data. Si nu pricep. N-am sa pricept ce tot ascunzi de mine in gaura aia din piept.

Asta zi

2008-03-13T01:34:00.000-07:00

Azi nu e o zi buna pentru ploaie. Azi ploua. Azi e o zi nefasta pentru istorie.
Azi nu e o zi in care sa termin carti, sa continui altele, sa frunzaresc. Azi mananc mancarea altora. Azi nu am timp sa ma gandesc la tine.
Azi e departe. Azi e foarte departe. Azi e foarte departe de mine, de tine, de noi, de voi, de nevoi. Azi e joi negru si fara sunet ca si joia omului fara nume.
Azi nu e o zi buna pentru rimel, zic ei. Azi nu. Nu e o zi buna pentru inlocuitoarele de cafea si nici pentru paine prajita. Nu e o zi buna pentru umbrele, dar azi ploua.
Azi nu e o zi buna pentru chibrite. Niciodata nu e.

Azi nu e ziua minunata in care radiezi. Azi nu iei note bune. Azi nu spui glume si razi ca prostul. Azi nu e joia minunata pe care o asteptam cu totii. Azi nu sarbatorim si nici nu plangem mortii. Azi nu va doare nimic si nimeni nu are emotii.

Azi nu mai exista.

Astazi ne bem cafeaua toata ziua. Azi e joia in care stam acasa si facem copii in gand.

Uz, abuz, refuz.

2008-02-25T01:43:00.000-08:00

Pentru ca de obicei ma consum mai mult decat trebuie, am sa scriu despre doamna mea profesoara de romana si am sa ma limitez la aceasta identitate.
Imi pare nespus de rau ca cei de la conducere sau cei care se ocupa cu aceasta ramura a invatamantului nu realizeaza ca important pentru un profesor nu este nivelul cunostintelor, ci felul de a le transmite. Imi pare foarte rau ca invat intr-un liceu cu un anumit prestigiu , intr-o clasa de filologie si la fiecare ora de "limba romana" simt ca trebuie sa ma dau cu capul de ceva cand aud dezacorduri printre o serie lunga de neologisme care nu isi au rostul, ca eu ca elev sa nu am dreptul la opinie, ca imi sunt mai mult sau mai putin violate ideile, ca mi se fura argumente. Imi pare rau ca un om de 50-60 de ani care ar trebui sa aiba o anumita experienta si maturitate in gandire se foloseste de postul pe care il are pentru a injosi tinerii cu potential(adica noi, generatia pe care o -mai mult sau mai putin- blagosloviti prin ratb-uri si in alte spatii publice). Imi pare rau ca trebuie sa asist la scene de tot rahatul, la umilinte cu zamabetul pe buze si la oameni care nu zic nimic si se complac, fiindca le convin notele.Am mai spus-o, urasc generatia asta.

Doamna profesoara, am o problema cu dumneavoastra cum imi este si mie mult mai clar ca aveti o problema cu mine. Uneori chiar va inteleg dar de multe ori prefer sa nu va ascult. In caz ca nu stiati, nu este etic sa faci uz de putere cu adolescenti, 1 pentru ca din cate stiu e cam impotriva legii si 2 pentru ca daca tot o faci, ai bunul simt sa nu o faci in fata intregii clasei ca e de prost gust si plus ca el, adolescentul e destul de destept sa poate intoarce o clasa intreaga impotriva dumneavoastra, si nu cred ca asta ar fi chiar frumos. In alta dezordine de idei, voiam sa va spun ca in al naibii superb roman nu e chiar asa de important sa incepeti sa scrieti pe tabla toti filosofii enuntati in acele pagini si mai ales sa le numiti si obarsia; mai intai de toate pentru ca oricum o sa facem asta in clasa a 12-a si apoi pentru ca NU acest lucru era important in fragment. Nu stiu de ce am o vaga senzatie ca asa cum ne predati noua romanul ati trecut si prin viata, adica cand cineva va spunea(daca va spunea) "Te iubesc!" dumneavoastra incepeati sa ii vorbiti despre originea acestei declaratii. Sper sa fie doar o supozitie de a mea.

Cea mai mare dilema a mea legata de dumneavoastra este daca aveti vreodata vreo parere despre ceva pe lumea asta , sau sunteti doar un dictionar, o enciclopedie ambulanta. Plus ca daca nu aveti nicio parere, prezentati-ne macar parerea altora cum ar fi citate, scrisori, etcaetera.

Niciodata nu o sa inteleg cum intr-o singura fiinta incape gelozie, orgoliu, atatea cunostinte, ipocrizie, calm si mai ales, cum reuseste sa emane atata scarba.

Din seria "la ce ma gandesc inainte de culcare"

2008-01-22T12:44:00.000-08:00

Lumea e plina de pipite fara
Pudoare care
Fredoneaza dragostea
Din floare-n floare.

Multumiti-mi

2008-01-18T01:14:00.000-08:00

Multumiti-mi cand va enervez si va provoc.
Multumiti-mi cand va corectez si va ignor.
Multumiti-mi cand tac si povetsesc. E mai bine decat sa va povestesc.

Multumiti-mi cand va critic pentru ca s-ar putea sa nu mai aiba nimeni curajul sa faca asta. Astazi, a critica ceva sau pe cineva a trecut de la simplul stadiu de parere egoista la un pacat capital. Iti trebuie mult curaj sa faci o critica dar si mai multa sa suporti ce urmeaza. Multi nu stiu cand, cum, de ce, ce si mai ales pe cine sa critice. Altii nu isi formeaza nici macar sistemul propriu de referinta dupa care critica. Ei au sisteme de valoari generale, universal valabile si nu ii intereseaza. Critica lor se transforma intr-un sondaj al carui grafic e reprezentat de o linie dreapta. Critica acestora nu e criticata sau contestata de nimeni. Gloata accepta. "Vreti pamant?" "-Vrem pamant!".

Restul, critica frumos si aspru. Foarte aspru, fie ca "suporta" cu lacrimi repercursiunile. Cei ce vad omul ca o arta, il critica ca atare.

Multumiti-mi cand va patez orgiliile. Macar nu o sa mai muriti cu ele pe piept drept cruce.

Inainte, mars!

2008-01-16T11:44:00.000-08:00

In fiecare dintre noi
Exista
o Renastere,
o Revolutie Industriala,
Si cel mai important, doua
Razboaie Mondiale.
Dictatorii suntem noi.
Conducem si abdicam,
Inventam si contestam
Ne trimitem in exil.

Sa stii sa iti alegi pe rand
Victoriile si deziluziile
Ca ultimele doua
Razboaie
Sa nu te prinda in floare
Si sa fi prins in Razboiul Mintilor,
Ca in final sa nu poti decat
Sa iti povestesti propriul
Comunism.

A! ..nul

2008-01-11T13:09:00.000-08:00

Nu exista altfel de insemnari pe anul asta. As putea sa imi scriu insemnarile de anul trecut dar alea s-au topit, pierdut, dezbracat una pe alta.

Anul asta nu e nimic mai bun decat anul trecut. Anul asta se numara orele si clipele de la un drog la altul. Anul asta voi ne loviti mai rau…anul asta nu-mi mai gasesc pietrele.

Folositi cuvinte spre a (va) descrie orgoliile, schimbati paginile cu doua sau trei cuvinte, depinde cat de lunga e ziua. Va hraniti cu durerile de stomac ale altora, nu aveti dar vorbiti despre remuscari. Oboseala ma face sa va vad pe toti grotesc, sa nu va arat nici ceea ce ar trebui sa stiti deja. Va vad ca umbre si poate asta sunteti, oricum nu mai conteaza. Anul asta ca si ceailalti 10 speram toti sa fie mai bine. Acum inteleg de ce plang cand toti incep sa numere. Anul asta nu a mai fost asa. Acum nu am mai sperat. Toti furam si invatam sa (ne) furam si nimeni nu reclama nimic. Nimeni nu contesta. O mare de oameni fara guri sa strige, fara maini sa lupte. Oameni fara.

Anul asta am perdele, dar nu si ferestre, sucul de portocale mi-a doborat dependenta pentru ceaiul de papadie, am inlocuitor de sare si nu am voie zahar. Mai multa modestie si mai multi nervi, dar mai tari. Am Totul pe bucatele, dar nimic al meu si intreg. Anul asta am totul mai aproape dar imi e mai frica sa le iau.Anul asta imbatranesc si ma imbatraniti. Anul asta va am pe voi, multumesc.

Cei care nu pot vorbi despre ei insasi usor, vorbesc mai intai despre altii.

Omul doar constata!

2007-12-02T00:49:00.001-08:00

Timpul a fost dintotdeauna un subiect care ne-a intrigat, pentru ca noi ca oameni nu vom putea niciodata sa il percepem corect. Ne ocupam numai de acele lucruri pe care nu le intelegem, care au o aura de negura in loc sa ne ocupam de ceea ce stim si sa evoluam. Omenirea stagneaza precum si mintile noastre. Nimeni nu mai are asteptari, nimeni nu mai inventeaza nimic. E epoca cu nicio revolutie, niciun urlet. Tot ce se intampla e doar de forma , de gura lumii, pentru ca asa trebuie sa fie.
Toti alergam dupa titluri. Acesta e singurul tel. Titluri la scoala, tilturi pe strada, titluri in meniu, titluri in ceea ce bei, titluri in ceea ce citesti, titluri in ziare, titluri atunci cand scrii, titluri cand fumezi, titluri cand vorbesti, titluri in argou.
E ciudat cum majoritatea se multumesc cu primul loc. E ciudat cum doar cifrele fac ierarhia. E ciudat de natural cat de multi nu ne dam seama, desi dupa 21 de secole ale hristosului, ar cam fi timpul sa ne trezim.

Toti stim ceea ce am scris mai sus dar NIMENI nu se sinchiseste sa faca ceva, orice. As prefera sa mi se toarne o galeata in cap in fiecare zi doar sa imi dau seama ca ceva, acolo, in scumpul nostru sistem NU merge. E ceva gresit, noi suntem o societate gresita. Dar si asta stiati.

Degeaba ma agit la suprafata, pana la urma nici eu nu fac nimic. Totul se rezuma la constatare.

1, 2, 3, Ceai

2007-11-04T01:48:00.000-07:00

E exact ca atunci cand simti ca nu mai poti si iti faci 3 cani identice de culori diferite in care pui ceaiuri de arome diferite, si cu zahar brun.

Si nimic nu e mai bun decat ceaiul cu lacrimi si iar ceai si apoi desene animate si nimic nu ma mai face sa ma simt copil. Pana acum credeam ca o sa fiu asa mereu si ca sunt mai puternica decat timpul, ca nu am de ce sa am tem si puteam sa jur ca o sa vad mereu numai soarele. Dar, la naiba, nu e asa. Si nici nu o sa mai fie. Nu o sa ma mai supun asa usor, o sa ma enervez mai mult si in loc sa plang timid ma zvarcolesc si ma arunc. Nu ma mai autopedepsesc, si ma descarc pe altii, nu mai am rabdare si sunt mai irascibila. Toate sunt ca vreau sau nu, semne ale mult asteptatei mele maturitati. Si doare al naibii de tare. Atata de tare, incat ma duc, imi mai fac un ceai si ma mai uit odata la Cenusareasca si plang. Si soriceii aia sunt asa de dragalasi iar aia de la Walt Disney au facut-o pe Cenusareasa asa de blajina, in toate miscarile ei. Si plangi, si casa asta tace. Si toti tac si se prefac ca le pasa si toti sunt oameni mari.

Viata e doar un random intre 3 ceaiuri. Trebuie sa inveti sa nu amesteci aromele..nu conteaza cu care incepi, insa e foarte important cu care termini.

Pentru noi

2007-10-19T13:54:00.000-07:00

Esti un om foarte drag mie.

Tu stii sa gresesti cel mai rau si faci cele mai frumoase lucruri. Doar pe tine pot sa te urasc, pentru ca te iubesc mai mult decat te pot uri vreodata. Cu tine beam ceai si ne simteam bete doar de la caramele scumpe.

Ne minteam ca stiam totul cand de fapt nu stiam nimic. Noi uitam sa traim dupa care traiam uitand. Crochetele tale de cascaval nu sunt cele mai bune dar sunt singurele pe care le-am mancat de ziua mea. Noi ne indobitoceam si traiam mediocru si niciodata nu ne-am dat seama ca e pentru echiliibru. Noi scriam, noi ne cresteam. Noi faceam din orice abtinere , asceza. Noi ne puneam pe rug una pe alta. Noi muream de ras, razand de noi. Noi mimam iubirea pentru diversitate. Noi inventam solutii si motive. Noi colindam si dansam cu broscoii. Noi ne-am si urat, ne-am inchis telefoanele, ne-am dispretuit pana ni s-a facut greata dar tot noi am plans, ne-am tinut in brate si ne-am imbatat cu noi. Noi suntem pentru noi.

Stii ca esti foarte puternica si doar tu te poti darama. Stii ca ai cel mai frumos nas si cel mai mare ranjet(pentru ca nu zambeti, tu doar razi)...stii ca esti nervoasa si copila, stii ca nu pot sa nu te privesc cand plangi. Stii ca niciodata iarna nu a fost la fel ca vara si ca nimic nu se compara cu o pizza pe "don't stop me now". Stii ca putem face orice "mai bun decat viata".

Dar...

Draga Miruna, iti spun printre soapte ca oricat te-as putea uri sau iubi, nimic nu o sa rupa acel ceva ce ma leaga intr-un fel de tine.

Il iubesc pe Ozzy, sa morA io!

Terrible angels

2007-10-07T04:44:00.000-07:00

If every angel's terrible
Then why do you welcome them
If every angel's terrible
Then why do you welcome them
If every angel's terrible
Then why do you welcome them
You provide the bird bath
I provide the skin
And bathing in the moonlight
I'm to tremble like a kitten

Oh if every angel's terrible
Then why do you watch her sleep
You love to hear her sing
And wear purple eyes like rings
Well the flowers have no scent
And the child's been miscarried

And boy don't she feel warm tonight
Boy don't she feel warm tonight
Boy don't she feel warm tonight
If every angel's terrible...

But if enery angel's terrible then why do we melcome them?

Because they make us tremble like a kitten when when we're bathing in the moonlight.

Totul pentru ca ma simt bine cand iti pup fruntea si tu imi zambesti mandru.

Am

2007-09-25T14:11:00.000-07:00

Am ceaiurile mele, si mai ales pe tine in fiecare cana.

Mereu imi beau ceaiul in cani mari, si imi mai torn inca si inca o cana. Dar nu e orice ceai, e singurul la care manifest un anumit fel de dependenta, singurul care ma adoarme, singurul care ma face sa ma simt ca si indragostita si singurul care te are pe tine in el.

Sa ai grija de cum ne fura altii timpul mai rau decat ni-l furam noi, caci din el nu poti sa torni inca si inca o cana.

Clipiri, clipite

2007-08-20T14:44:00.000-07:00

Pare asa de tarziu cand traiesti sau crezi ca traiesti.

Eu pe scari la metrou..nu mai stiu de era rece sau nu. Priveam in gol , nu te vedeam dar stiam ca esti langa mine si citesti printre randuri, poezii.

In fata oameni. Doar oameni. Oameni pe scaune, oameni care asteapta, oameni tristi, oameni indiferenti, oameni care coboara, oameni care dau ture peronului. Oameni. Oameni care traiesc, oameni care asteapta, oameni care zambesc. Iar fetita aceea mica zambea mai tare decat oricine in momentul acela, mai tare decat mine cand am emotii.
Copiilor nu le pasa daca parintii lor sunt mediocrii, daca tatal lor e o taratura de om si in fiecare zi isi aminteste ca era mai bine sa nu care un copil. Nu isi dau seama cand ii umilesti sau te crezi superior. Ei te cred mereu acolo si iarta mult.

De fiecare data cand ma priveste un copil, am tendinta sa las capul in jos. Nu e loc de batai in priviri cu ei pentru ca te dezbraca iar un om gol, e slab.

Erau doar oameni. Oameni care se saruta de dupa pereti, oameni ce manaca, oameni in transa, oameni care se uita pe sine si privesc in gol...Oameni.

"-Hai, ca a venit!"

Prea mult praf de stele pe urmele mele

2007-08-16T06:14:00.001-07:00

Ma apropii de palmele mele, dar nu ca sa ma mangaie ci sa ma loveasca.
Uit din ce in ce mai des inceputuri, ma pierd in betia timpului il reduc si il pun intr-un sertar numit "neglijabile".
De ce cautam fericirea in locuri fara zambete, in locuri aglomerate..Nu ne temem ca ne-o fura? De ce nu ne temem? I-am putea da in judecata si o multime de oameni ar fi pedepsiti cu cate un lacat pe inima. O sa fie judecati de cineva superior, un fel de dumnezeu al tuturor si al nimanui, in niciun caz al meu.

Mereu ati vrut sa stiti cine e dumnezeul meu. Ei bine, am doi. Unul pe care il respect si pentru care nu e nevoie sa fac semne ca sa observe cineva asta, iar altul cu care ma cert, pe care il reneg si cel care ma reaga. Niciodata aceeasi. Si desi ar trebui sa ma cred avantajata niciodata nicunul nu imi aduce aminte de el, nici nu imi iarta pacatele. Ei doar vegheaza ce fac si cat praf de copt imi pun in propriu-mi aluat sau cat ma trec prin sita.
Sufletul mi-a obosit. Face pasi inapoi, vrea pasi inapoi si ma cara cu el. Ma umplu de dor si ochii devin reci. Uit cate am uitat, uit cate pierd, uit nimicurile castigate la loz in plic sau loz in soarta si vreau inapoi. Inapoi la mine, la tot ce eram. La frica de a vorbi cu straini, la emotiile mele, la primele dati, primele lacrimi, primii nervi, prima durere, prima data cand mi s-au inmuiat genunchii, prima dorinta de a ma razbuna, prima ironie...la toate acele prime dati traite in dinti.
E prea multa dexteritate in tot ce fac si imi e frica ca o sa uit sa imi mai fie frica.

Poarta-te frumos cu ea

2007-08-16T06:13:00.000-07:00

Mi-as fi dorit sa traiesc alte timpuri. Timpuri in care sa am mai multe interdictii din partea societatii. Ar fi fost frumos sa simt fiorul ala cand incalci ceva fie cat de mic, dar sa stii ca ai facut un pas inainte pentru tine. E ca atunci cand esti mic iar parintii ascund dulciurile inainte de masa pentru ca "iti strica pofta de mancare" iar tu le gasesti si mananci cat mai multe cu frica in san. Cand esti sub presiune creezi mai efervescent si parca speri sa te conteste cineva. Cineva care da legi, cineva care intezice, mai exact. Toti iesim din decor, dintr-un decor pe care l-am omorat.

In lumea de azi, te pierzi in atat libertate. Totul e normnal, nimic nu mai impresioneaza pozitiv. E plina lumea de exemple rele, de teribilism exacerbat. Traim intr-o lume fara lege si ne mandrim cu asta.

Lumea are nevoie de reintoarcere la simplitate, de un pic de rusine, de timiditate, un pic de frica..avem nevoie sa ne amintim de inceputuri.

Exocentrism

2007-08-16T06:12:00.000-07:00

Am mereu nevoia de tine, acolo, oricine ai fi tu si sub orice forma. Mereu cand imi e bine sau cand sunt nervoasa. Dar nu sa ma consolezi ori sa te bucuri cu mine;astea nu conteaza. Ci doar sa fii acolo, sa ma asculti cum ma zbat sau bat cu pumnii in masa.
Stii prea bine ca la mine nu exista starea de suparare. Eu sunt doar nervoasa. Furioasa si nimic mai mult. Iert orice, dar nu uit.
Si cand zambesc sa fii acolo sa-mi privesti fata tampa si pe mine toata agitandu-ma.
Ma cunosti si cand nu am chef. Nu vorbesc si spun des "nu-mi pasa". Sau atunci cand nu imi pasa pentru ca imi e bine si pur si simplu sunt linistita
Tu. Tu esti mai multe persoane. Prefer sa va privesc ca pe un intreg in loc sa fac diferente. Nu, nu e genul de intreg in care din persoane rezolvi un puzzle. Un intreg din identitati unice care nu ma fac sa fiu altceva decat sunt. Si tin la voi destul cat sa nu uit asta nociodata, pentru ca nu as fi eu altfel.

"Hey babe, take a walk on the wild side!"

Prea multe cuvinte

2007-08-16T06:11:00.000-07:00

Cuvintele, nu se invata ele se simt. Eu dau din mine pentru a-i da esenta unui cuvant. Eu creez cuvintele pentru mine. Felul in care asezi cuvintele, e o arta. Sa le faci sa curga de parca s-ar fi nascut unul dupa celalalt, sa se intrepatrunda, sa nu fie distante intre ele, sa poata crea. Fiecare cuvant e un nou pas. Cuvintele sunt minunate...e atat de frumos sa auzi pe cineva vorbind placut sau scriind frumos astfel incat sa il intelegi..sa te faca sa simti ca ar putea fi si cuvintele tale. Cuvintele nu se vand pe sine, cuvintele nu pot fi vandute...Ele sunt cele ce vand, sunt unicii comercianti; asta depinde si cat de bine vrajesc. Cuvintele mint. Cuvintele dor, dar pe ele nu le doare nimic niciodata.
Din cuvinte fac bratari, atat de subtiri incat daca nu le meritati sa le scapati printre degete ori sa se desfaca.

Uneori te urasc pentr ca vorbesti si scrii cu cuvinte. Sunt prea multe in acelasi loc, la acelasi timp. De ce? Si atunci cuvintele nu exprima nimic. Sunt doar sunete, semne care ma scot din minti si ma fac sa imi pierd incet incet vointa. Atunci vreau doar sa taci si sa stai departe. Sa te amesteci cu ele si sa mi te aduci la borcan, dar fara capac.
Fa din mine cuvant, ca sa pot sa te vand.

Am 3 pasi inapoi doar pentru mine

2007-08-16T06:10:00.002-07:00

De unde atat parere de rau?
Uneori ma gandesc ca faceti asta doar pentru a nu spune ca nu ai dus ceva la extrem sau ca nu te-ai plictisit...ca nu ai plictisit ceva.
De ce sa iti para rau pentru ceva ce ai facut? Nu vad rostul. Mai ales daca ceea ce ai facut a fost pentru ca ai vrut sa faci ceva. Sa iti para rau ca ai dorinte? Ca vrei ceva? Sa iti apra rau ca ti le implinesti...Iar daca nu ai vrut, sa iti para rau in fata ta, niciodata in fata altora. Sa iti para rau ca nu ai cumpanit mai mult..poate.

Sa nu iti para rau ca ai dorinte, ca vrei, ca speri, ca vrei sa fugi de tine sau de altii, ca vrei sa scapi, ca nu mai poti, ca nu suporti, ca te faci ca nu vezi. Nu.

Sa iti para rau pentru tot ce nu poti sa faci, ca nu ai curaj si ca iti e frica, da sa iti para rau!

Lacatele vietii voastre

Traiti

In negura

Vietii voastre patrunse

De niste ganduri ascunse

Sub frunze.

Iar gandul cauta

Prin voi

Raspunsul la niste

Intrebari subtile

Brodate din file.

In haosul in care alergati

Ciudat, in cerc

Nu e lumina

Nu e caldura.

E doar…un plans inabusit.

Nu recunoasteti

E mult prea greu

Sa stii sa spui ce simti

Cand toti din jurul tau

Iti dau priviri miloase

Sub care se ascunde tacit

Indiferenta

Indiferenta cu ea insasi.

Ai vrea sa strigi

Dar nu mai ai curaj.

Ti-a murit si curajul,

Obosit de atata alergat.

De ai striga,

Ei nu te-ar auzi

Caci sunt la fel ca tine.

Au in urechi

Dopurile Indiferentei.

Te doare sa te observi

Dar n-ai ce face.

Ai intrat in jocul hazardului

Din care vei iesi

Cand Ea,

Neagra si plictisita

Te va lua.

Nu mai ai sanse.

Esti blestemat sa mori

Fara sa-ti pese

De tine sau de altii…

…Degeaba ai murit.

Ai trait pasiv.

Si afara inca nu ploua cum as fi vrut sa ploua astazi, ploua tacut ca si ieri.

si nu, chiar nu ti se pare...asa e!

Suntem?

2007-08-16T06:10:00.001-07:00

Suntem fiecare pofta, sclavii dorintelor noastre, suntem fiecare pas stramb, fiecare emotie...tremuratul de frig. Suntem lipsurile noastre, setea de un ceai bun, fiecare pumn in masa, urme de sudoare in nisip...Suntem fiecare gand atarnat ca pe o rufa veche pe sarma dupa ce am spalat-o lenes, lasata in bataia vantului. Suntem tot ce lasam in spate, fiecare indoiala. Suntem cumpana unei decizii de moment. Suntem amestecul a doua vieti mintite de una. Suntem toate incruntarile si operatiile matematice cu ele. Suntem toate urletele refulate si ecoul lor din fiecare dor...Suntem tot ce urmeaza sa fim si tot ce nu vrem sa fim.
...Suntem?
Cum suntem?

Nu am sa iti raspund..si nici tu mie. Nici tu nu stii daca sunt, daca esti, cum suntem, de ce suntem, daca suntem, daca vom fi.
Leaga-ma de tine apoi vezi daca fug.
Pune-mi un cearsaf peste ochi si vezi daca te gasesc doar auzindu-te.
Inseteaza-ma si vezi daca o sa iti cer in genunchi apa.
Promite-mi marea...o sa te cred?
Ingroapa-ma in nisip. Cine va muri primul...? Eu cu nisip in nari? Sau poate tu cu dor pe frunte?

Acum respira si spune-mi: suntem..?

Utopie

2007-08-16T06:09:00.001-07:00

"-Stii cumva unde e strada Anastasie Pana?
-Nu..imi pare rau...Chiar nu stiu..
-E ok, mersi mult"

O privire, ea nedumerita...si-a plecat. Pentru cinci minute a simtit ca se indragosteste. Doar pentru cinci minute. Ar fi fost in stare sa intrebe primul necunoscut unde strada Anastasie Pana si sa alerge inapoi sa ii spuna.

Ce ne-am face daca ne-am indragosti cu minutele? Ne-am umple viata de amintiri frumoase si nedureroase. Am deveni maniaci, si am trai doar pentru asta. Scopul fiecaruia in viata ar fi sa iubesca. O satra de hippioti! Ne-am insela la fiecare jumatate de ora si ne-am binecuvanta unii pe altii. Ar muri intreaga specie din lipsa de urmasi..nu de la caldura.

Inca stiu ca zambesc cel mai frumnos, cand imi zambesc in barba..

Amalgam

2007-08-16T06:08:00.000-07:00

Pleaca!
Fugi iar de la mine
Iar!
Impiedica-te!
Nu, de data asta nu o sa te mai ajut sa te ridici..
Nu si de data asta,
A mia oara
Intr-un infinit de ani.
Doar ingroapa-te cu mine!

Ah, doamne
Ce m-as mai arde cu tine
Prin paturi vechi
Cu tablie de lemn la margine.
Sa te las sa dai cu capul...?
Si nu, am sa te las sa te arzi.
Te-am ars deja..ai uitat?
Te-am ars la portofelul
Plamanului.
Uiti prea des ca respiri
Doar pe jumatate.
Si nu-ti mai ajung banii
De atata aer falsificat.

Hai sa ne ardem amandoi.
Eu pe tine,
Si tu pe mine.
Ca doi copii de gradinita...
Trage-ma de par
Cum iti placea cand erai mic.

Nu..imi pare rau
Nu mai am cosite
Nu mai am nici par.
Am preferat sa-ti impletesc un sac
Cu care sa te azvarlu in foc.
Parul meu arde repede,
Cel mai repede!

Arzi mocnit,
Si tu nu te mai prinde de mainile mele!
Le-ai legat la spate cand te jucai
De-a cuceritorul...
Nu mai tii minte?
Era intr-o dimineata...
Ai facut-o de nervi
Ca nu mai apunea soarele tau
Pe gatul meu.

Stii ce am sa fac?
Am sa iti rup gatul ala in care
Imi fixam privirea
Cand nu te admiram.

Apoi te invelesc in sacul meu de par
Si o sa te arunc in haos...
Pentru a cata oara...?
Nu mai conteaza.
Am sa te arunc EU!
Singura care trebuie sa aibe curajul
Singura care vrei sa te arunce
Singura care te-a aruncat,
Uitand sa te arda mai intai.

Nu am vrut sa te sting tot eu
Ca sa poti sa mai arzi
Si pentru alta.

Buf! Pleosc!
...

Lui

2007-08-16T06:06:00.000-07:00

Nu. Sa nu ti se para ca iti cer prea mult.
Tu doar taci in gand si culege-ma de pe o creanga intr-un parc unde nu cad frunze primavara. Ia-mi fiecare gand si impleteste-l, fa-l al tau, amesteca-l bine cu fum de cafea si tigari ieftine. Nu spune vreun cuvant..si nu-mi mai murdari gandurile. Nu asta e menirea ta. Degeaba incerc sa te conving de tine, nu intelegi nimic. Nu vreau sa pleci, departe de mine asta. Vreau doar sa ma faci sa fiu a mea. Din nou, a mia oara. A nimenui altcuiva afara de mine. Eu, dumnezeul si calaul meu.
O sa vrei sa imi interzici milioane de simtiri, sa imi interzici existenta.. sa ma faci sa dispar. Stii mai bine decat mine ca nu existi. Esti mereu terta persoana, naluca in care imi incredintez toate visele si toate fricile, tot ce am in mine si tot ce ma face pe mine eu.
Inventia mea, ca o experienta chimica nereusita,. iti mai trebuie doar putina sare si o sa te confund apoi cu marea. Iti mai trebuiesc atat de multe ca sa existi, sa te materializezi, sa devii eu..
Esti cel caruia ii spun mereu ce as vrea sa spun altcuiva, mereu altora, mereu altii.

Multumesc pentru ca stii sa zbori cel mai frumos.